Animatoarele dansatoare si cantarete la bancheturile din palatele regale sau
'
din casele nobililor erau numite ginyeo sau gisaeng,sau uneori haeohwa, in traducere “florile care inteleg cuvintele”. Aceste animatoare apartineau de regula oficiilor publice. Faceau parte din clasa sociala de jos, si erau usor accesate de barbati. Ocazional erau recrutate sa devina infirmiere sau tesatorese.
Cele care erau mai tinere si mai frumoase trebuiau sa-i distreze pe nobilii birocrati, dar si trupe aflate la granite si soli veniti din alte tari.Asadar, ele erau vazute in general mai degraba ca prostituate, decat ca artiste, cu toate ca aveau talente deosebite. Ele nu erau de fapt prostituate, ci artiste, servind multi nobili si chiar regi. Desigur ca regula nu era neaparat general valabila.
Statutul social
Aceste femei au aparut pentru prima data in timpul dinastiei Goryeo,insa in timpul dinastiei Joseon au atins numarul maxim. Multe erau angajate la curtile regale, si multe peste tot in tara. Erau instruite cu grija si aveau talent in multe arte: poezie, dans, muzica sau pictura.
Din nefericire, statutul lor era cel mai jos din patura sociala, adica cheonmin, la fel ca alte categorii cum erau macelarii si sclavii. Statutul era ereditar, astfel copiii unei gisaeng purtau acelasi statut de cheonmin,iar fetele deveneau automat si ele animatoare. Oficiile guvernamentale pastrau inregistrari cu toate animatoarele pentru ale tine evidenta, a fel ca si in cazul sclavilor.
Ele puteau fi destituite din functia lor in cazul in care un nobil sau un patron bogat platea o suma buna de bani guvernului, adica daca erau cumparate.
Despre ele se spunea ca poseda trupul celor din cea mai joasa clasa, dar mintea aristocratilor.
Cariera
Cariera celor mai multe dintre animatoare era scurta, atingand apogeul in jurul varstei de 16 sau 17 ani, se terminandu-se in jurul celei de 22. Putine erau cele care reuseau sa-si mentina cariera mai mult timp. Toate erau obligate de lege sa se retraga “din bransa” la varsta de 50 ani. Cea mai buna varianta pentru ele pe termen lung era sa devina concubina unui patron, dar nu multi erau cei care isi permiteau sa le cumpere de la stat. Asadar, multe foste gisaeng isi deschideau in general o taverna si traiau din asta.
In perioada tarzie a dinastiei s-a dezvoltat un sistem tri-diferentiat. Cel mai inalt nivel era ocupat de asa numitele haengsu care dansau si cantau la petrecerile celor din clasa inalta. Ele nu mai puteau practica dupa ce ajungeau la varsta de 30 de ani. Totusi puteau indeplini alte sarcini cum ar fi croitoria si infirmieria pana la 50 de ani. Primeau oaspeti doar prin alegere. Majoritatea animatoarelor de la curte erau haengsu, numite si seonsang. Mai aveau si obligatia de a antrena si instrui viitoare gisaeng.
Cele din nivelul de jos se numeau samsu. Lor le era interzis sa interpreteze dansuri sau cantecele celor haengsu. Acest sistem, ca multe altele, a fost desfiintat spre sfarsitul secolului 19.
In cursul carierei lor, unele adunau averi considerabile, dar acestea erau foarte putine. Majoritatea lor erau nevoite sa cheltuie din propriile fonduri bani pentru mancare,haine si machiaj.
A deveni o kisaeng
Femeile deveneau animatoare prin mai multe cai. Multe dintre ele mosteneau cariera de la mamele lor, altele erau vandute de familiile care nu le puteau creste. Existau cazuri in care si femeile din familii instarite deveneau animatoare daca erau alungate pentru incalcarea legilor morale.
Au existat institutii specializate pe instruirea acestor femei, bazate pe dans si muzica traditionala, institutii cum ar fi gyobang.
Cursurile urmate puteau dura trei ani, si acopereau si poezie si alte arte. Cele mai avansate astfel de scoli se gaseau in provincia Pyongyang. In timpul colonizarii japonezilor, aceste scoli erau denumite gwonbeon.
Viata de zi cu zi
Apartinand guvernului, femeile gisaeng primeau constant vizite de control facute de ofiterul in sarcina caruia erau, numit hojang. El se ocupa si de pastrarea registrelor si se asigura ca nicio femeie cu incearca sa fuga. Se prezentau la o inspectie de doua ori pe luna sau de fiecare data cand un nou oficial aparea in zona. De asemenea trebuiau sa se prezinte la instruirea continua, mai ales la dans si muzica.
Totusi, chestiunile detaliate privitoare la viata lor nu erau direct supervizate de stat. In institutiile gyobang, ordinea era mentinuta de catre cele din nivelul haengsu. Cand apareau probleme intre o gisaeng si un client, sau apareau acuzatii de comportament cu tenta criminala contra unei gisaeng, haengsu gisaeng trebuiau sa rezolve conflictele.
Aditional, cele mai multe gisaeng aveau gibu,un fel de sot care le asigura protectie si suport financiar, le cumpara lucruri scumpe sau le asigurau un statut mai bun in schimbul favorurilor evidente. Majoritatea barbatilor gibu erau fosti soldati, oameni din guvern sau servitori din casele nobililor. Uneori izbucneau conflicte intre clienti si gibu, desi acestia nu erau sotii animatoarelor, si nu aveau niciun drept legal asupra lor.
Casele femeilor gisaeng se aflau de regula in centrul oraselor, in apropierea pietelor si targurilor, si erau foarte bine aranjate, cu flori, gradini si bazine de apa, pentru a atrage clientii.
Gisaeng celebre
Hwang Jin Yi (apr.1520-1560), nascuta la Gaeseong, cunoscuta si sub numele de Myeongwol,in traducere “luna stralucitoare” este probabil cea mai legendara figura feminina dintre gisaeng, din timpul dinastiei Joseon. Ea a trait in perioada domniei regelui Jungjong (d.1506-1544).
Se spune ca era de o frumusete rapitoare, foarte fermecatoare si cu un intelect peste masura. Viata ei personala a devenit un adevarat mit, inspirand regizorii coreeni care au produs in 2006 un serial numit Hwang Jin Yi, cu actrita Ha Ji Won in rolul principal, iar in 2007 apare filmul cu acelasi nume, de data asta cu actrita Song Hye Kyo in rolul principal.
Cateva versuri scrise de Hwang Jin Yi:
Oh, de-as putea prinde esenta acestei nopti adanci de iarna
Si sa o impatur fin in adierea de vant a paturei de primavara
Apoi tandru sa o rasfir in noapte cand iubitul se intoarce.
Si altele:
Respectabile Byuk Kye-Soo, nu pleca asa devreme
Daca te aventurezi spre mare,va fi greu sa te intorci
Luna plina e deasupra goilor munti,de ce nu ramai sa odihnesti.
Du-hyang, amanta cunoscutului Yi Hwang (Teogye), invatat confucianist si mare poet, a trait in perioada regilor Jungjong si Myeongjeong. Despre ea se stie ca s-a sinucis aruncandu-se intr-un rau, in orasul ei natal Danyang, dupa moartea lui Yi Hwang. Mormantul ei se afla langa locul in care s-a sinucis.
